Alsószentiványi 117 este un soi de nuc de origine maghiară, apreciat pentru rezistența bună la ger, productivitatea ridicată și calitatea fructelor. Datorită adaptabilității sale la diferite condiții climatice, reprezintă o alegere valoroasă atât pentru grădinile familiale, cât și pentru plantațiile comerciale de nuc.
Pomul are vigoare mare, însă pe anumite tipuri de portaltoi proveniți din nuc sălbatic poate prezenta o creștere mai moderată. În primii ani, coroana are tendința de a se dezvolta predominant vertical, devenind ulterior largă, bine ramificată și echilibrată.
Soiul intră relativ devreme pe rod și se caracterizează printr-o capacitate bună de fructificare, oferind producții abundente și relativ constante, fără o alternanță pronunțată de rodire în condiții favorabile de cultură.
Este apreciat pentru rezistența la temperaturile scăzute din timpul iernii și pentru comportarea bună față de unele boli specifice nucului. Se poate cultiva în numeroase regiuni ale României, cu respectarea cerințelor privind amplasamentul, solul și riscul înghețurilor târzii.
Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare, cu o greutate de aproximativ 11–14 g și un diametru de 33–36 mm. Au formă regulată și coajă de culoare maro-deschis, care se sparge ușor, facilitând extragerea miezului.
Miezul este de culoare galben-brună, cu un gust plăcut și aromat, reprezentând aproximativ 48–51% din greutatea fructului. Se desprinde relativ ușor de coajă, fiind potrivit atât pentru consumul direct, cât și pentru prelucrare.
Nucile se remarcă printr-o compoziție nutritivă valoroasă, cu un conținut de aproximativ 65% ulei și 18% proteine, valorile putând varia în funcție de condițiile de cultură și de maturitatea fructelor.
Fructificarea are loc predominant pe mugurii terminali, situați la extremitatea ramurilor roditoare.
Soiul prezintă capacitate de autopolenizare, însă asocierea cu un polenizator compatibil, precum Milotai 10, poate contribui la îmbunătățirea legării fructelor și la obținerea unor producții mai constante.
Alsószentiványi 117 se remarcă prin rezistența bună la ger, productivitatea ridicată, fructele cu coajă ușor de spart și randamentul bun în miez, fiind un soi valoros pentru cultivarea nucului.
Perioada de recoltare: în principal decada a treia a lunii septembrie (21–30 septembrie), perioada putând varia de la mijlocul lunii septembrie până la mijlocul lunii octombrie, în funcție de condițiile climatice.
Perioada de consum: toamna și pe parcursul anului, după uscarea și depozitarea corespunzătoare a nucilor.